Standard

Grupa : 9 Caini de agrement si de companie

FCI Standard nr. 250    BICHON HAVANESE

Istoric
Rasa aceasta îşi are originea pe coastele italiene şi spaniole ale Marii Mediterane. După toate probabilităţile, rasa a fost dusă de către căpitanii de vase în Cuba. Denumirea rasei provine de la culoarea de havană (a tabacului) a robei. Din păcate liniile originale de havanez au dispărut, fiind salvate, prin export ilegal, numai câteva exemplare. Urmaşii acestora se găsesc în Statele Unite ale Americii .
Aspectul general
Câine de talie mică, puternic, cu picioare scurte. Părul este lung, des, moale şi ondulat. Mersul este vioi şi elastic.
Proporţii importante
Lungimea fangului măsurată de la vârful trufei până la stop este egală cu lungimea craniului măsurată de la stop până la creasta occipitală. Raportul dintre lungimea corpului şi înălţimea la greabăn este de 4/3.
Temperamentul
Foarte ager, poate fi educat foarte bine ca şi câine de avertizare. Este foarte drăgăstuos, vesel, proporţionat, jucăuş, chiar un pic nebunatic. Iubeşte foarte mult copiii, cu care s-ar juca tot timpul.
Capul este de mărime medie, raportul dintre lungimea capului şi lungimea corpului este de 3/7.
Craniul
Bolta craniană , plată sau uşor bombată, este lată. Fruntea este uşor înaltă, capul văzut de sus este rotund în partea posterioară, toate celelalte feţe sunt practic plane, unghiulare.
Stopul relativ marcat.
Trufa este de culoare neagră.
Fangul se subţiază către trufă, dar nu este niciodată ascuţit sau bont.
Buzele sunt subţiri şi uscate şi bine prinse.
Muşcătură în foarfece. Este de dorit ca dentiţia să fie completă. Se poate accepta lipsa P1 şi a M3.
Regiunea zigomatică este foarte plată şi nu este proeminentă.
Ochii sunt destul de mari, migdalaţi, de preferat de culoare maro închis. Expresia este prietenoasă. Pleoapele sunt de preferat pigmentate, de culoare închisă sau negre.
Urechile sunt inserate relativ sus, purtate atârnânde, apropiate de cap, formează o cută abia perceptibilă la erecţie. Vârfurile sunt uşor ascuţite. Sunt acoperite cu păr lung. Urechile nu trebuie să aibă aspectul unei mori de vânt şi nici nu trebuie să fie lipite de cap.
Gâtul este de lungime medie.
Trunchiul
Lungimea corpului depăşeşte uşor înălţimea la greabăn. Linia superioară este dreaptă, şalele sunt uşor arcuite.
Crupa este uşor teşită.
Coastele sunt bine arcuite.
Linia inferioară este puternic ascendentă.
Coada
Purtată înalt, poate avea forma de baston curb, dar este mai avantajos dacă este curbată pe spate. Părul este lung şi mătăsos.
Membrele anterioare
Privite din faţă sunt paralele şi perpendiculare pe sol, uscate, cu osatură bună. Lungimea segmentului de la nivelul solului până la cot nu trebuie să fie mai mare decât lungimea segmentului de la cot la greabăn.
Membre posterioare
Osatură bună, angulaţii medii.
Labele
Au formă alungită şi sunt mici. Degetele sunt strâns lipite între ele (labe închise).
Mişcarea
La havanez mişcarea este corespunzătoare temperamentului, veselă, uşoară şi elastică. Membrele anterioare, drepte, se mişcă liber, membrele posterioară asigură o bună propulsie.
Roba
Subpărul este lânos, dar este foarte slab dezvoltat, adesea parcă lipseşte. Părul tector este foarte lung (12 – 18 cm) la exemplarele adulte. Părul este moale, drept sau ondulat, se poate şuviţa. Orice tundere şi ajustare a lungimii, precum şi trimatul sunt interzise, excepţie făcând labele, părul de pe frunte poate fi scurtat ca să nu acopere ochii. Părul de pe fang poate fi scurtat, dar este de preferat să se păstreze lungimea naturală.
Culoarea

  • Foarte rar alb complet; diverse nuanţe de bej, de la bej deschis, până la culoarea havanei sau roşu-maroniu. La aceste varietăţi se admite culoarea pătată, sunt permise petele cu tentă neagră.
  • Culorile permise (culoare de bază şi pete): alb, bej deschis, culoarea havanei cu pete negre, păr negru.

Talia
Înălţimea ideală: 23 – 27 cm, se tolerează între 21 – 29 cm.
Defecte
Orice deviaţie de la standard este considerat un defect care se penalizează în funcţie de gravitate.
Defecte grave

  • Aspect general atipic.
  • Fangul ascuţit sau bont, lungimea fangului nu este egală cu lungimea craniului.
  • Ochi de pasăre răpitoare, ochi aşezaşi prea adânc, ochi protruzivi, pleoape parţial pigmentate.
  • Corp prea lung sau prea scurt.
  • Coadă dreaptă sau purtată prea jos.
  • Aplomburi anterioare deschise.
  • Labe posterioare deformate.
  • Păr dur, insuficient de des, păr scurt (excepţie la pui), păr tuns.

Defecte eliminatorii

  • Trufă depigmentată.
  • Prognatism superior sau inferior.
  • Entropion sau ectropion; depigmentarea totală a uneia sau a ambelor pleoape.
  • Talie prea mare sau prea mică.

Notă
Masculii trebuie să aibă doua testicule de aspect normal, bine coborate în scrot.